A judeca omul – nimic mai usor; A-l cunoaste – infinit mai greu.

Povestea incepe clasic probabil. El (un Codrin) o cunoaste pe ea (o Mirela), si invers. Sau au impresia ca o fac. Se indragostesc. Situatia materiala buna. Se si casatoresc. La un moment dat, el descopera ca ea l-a tradat. Am incercat sa caut in trecut adica pe la 26 de ani ceva asemanator si am gasit. Si am mai incercat sa-mi aduc aminte daca as fi fost capabil sa fac ce a facut tanarul asta. Faptul ca nu sunt in puscarie si nici la cimitir este dovada ca nu. Oare pentru ca n-am iubit destul?

Aseara, am dat la un moment dat peste Otv, asa cum mi se mai intampla. Uneori vreau sa ma distrez pur si simplu (cand nu o vad pe Magda Ciumac). Sa nu uit cata prostie exista pe lume. Ca de obicei, televiziunea cioclu avea un subiect socant. Crima urmata de sinucidere. Tanarul care s-a aruncat pe geam ieri din hotelul Ambasador isi ucisese sotia facandu-i fata harcea-parcea cu un cutit. Motivul? Ea avea o relatie cu o femeie. Pana aici totul e simplu. Trist, dramatic, dar simplu. Insa, de ce sa nu se complice lucrurile? In studioul de la Otv, doua sau trei femei, Dan Diaconescu si un tip al carui nume imi  scapa. Lipsea Petrica Gheorghe, acest Gica Contra al logicii. Desi faptele erau cat se poate de clare, indivizii aia din studio au tinut mortis sa le complice. Niciodata nu e atat de simplu pe cat pare. De fapt, nevasta omului a fost ucisa de amanta, amanta l-a aruncat si pe el pe geam. Sau, amanta avea o relatie si cu el si de fapt a vrut sa scape de ea. Ori de fapt lumea interlopa e bagata in toata chestia asta. Ei bine, au debitat oamenii astia atatea tampenii pana la 3 dimineata incat cred ca si cei doi morti ar fi ras de ei. Evident, pe la 3 un amic dintre cei ai lui Codrin (mortul presupus ucigas) a intrat in direct si a dictat mesajele (vreo 5 la numar) in care respectivul isi marturisea crima si faptul ca facuse “investigatii mai tare ca Otv-ul” ca sa afle ca sotia il insela cu o femeie.

La inceputul emisiunii criminale, Dan Diaconescu si a lui televiziune aveau o poza cu cei doi. Nefiind siguri ca ei sunt intr-adevar. M-am enervat si am intrat pe Hi5. A durat fix 1 minut pana am dat peste acea fotografie si multe altele. Nu stiu daca ati mai accesat vreodata pagina personala (hi5 sau alta) a unui mort. De fapt a unui om care cu cateva ore inainte era viu. Ultima lui postare era cea din  titlu ca de altfel si ultimele fotografii, in urma cu vreo 10 zile. Cert este ca n-am mai putut sa adorm. Nu din cauza lui Dan Diaconescu, pentru ca ceea ce se vorbea acolo era de-a dreptul penibil. Ci datorita unei senzatii foarte ciudate. Un om care cu zece zile inainte inca era absolut normal, s-a aruncat de la etajul 12 dupa ce si-a ucis sotia. Amandoi niste pusti de 26 de ani. M-am intrebat daca dragostea prea multa poate duce la asa ceva. Am inteles, ne despartim, ea are o amanta. Eu o iubesc la nebunie. Dar s-o omor? Ca sa ce? Ce rezolv prin asta? O pierd definitiv iar eu imi distrug viata. Tocmai pentru ca o iubesc nu as putea sa fac vreodata asa ceva. Ce scurt circuit se poate produce in creierul meu ca sa consider ca nu mai am nimic de pierdut si ca viata mea nu mai prezinta nici un fel de importanta? Cu totii am trait momente in care viata fara ea/el ni se parea pustie, fara sens si ca traim efectiv degeaba. Dar, gandindu-ne mai adanc, ne-am dat seama ca din moment ce ea/el nu mai vrea sa fie langa noi, cu noi, inseamna ca nu merita sa ne batem capul, oricat de mult am iubi. Daramite s-o/sa-l ucidem. Sinuciderea de dupa mi-o pot explica, este logic, numai cand ma gandesc ca as fi comis o crima mi se pare un gest normal. Cu atat mai mult daca as ucide persoana pe care o iubesc enorm si careia nu i-as face nici un rau intentionat.

Trecand peste goana lui Dan Diaconescu dupa senzational, peste rasete si mistocareala pe care o afisau cei din studio uneori, povestea asta este cu adevarat dramatica. Un om isi distruge viata, de fapt distruge doua vieti, poate si pe a treia, cea a amantei sotiei. Daca ea era intr-adevar amanta. Dar daca sotia a facut special ce a facut, ca sa-l provoace? Daca intre ei lucrurile nu mergeau cum trebuie iar sotia s-a gandit ca astfel il va determina sa vada cat de mult o iubeste? Iar el a ucis-o…

Intr-adevar, a judeca omul – nimic mai usor. A-l cunoaste – infinit mai greu. De unde sa stie fata aia ca se marita cu ucigasul ei? Iar el? N-a facut decat sa judece omul (adica pe nevasta-sa), dar probabil ca nici macar nu a incercat sa o cunoasca.

1. 

   Cuzubella says:

   November 20, 2008 at 20:30

   Ma gandisem si eu sa scriu la un moment dat despre asta, dar nu gaseam forma cea mai potrivita. Ai gasit-o tu in schimb

   Cat despre vieti distruse, nu i-ai pus la socoteala nici pe parintii ei, nici pe ai lui. Nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul lor, vorba bunicii mele, cand se intampla cate un necaz.

   Evident, ai foarte mare dreptate cand spui ca e foarte usor sa judeci un om, insa o munca de Sisif sa il cunosti. Ma intreb daca e posibil.
2. 

   Dragos Cuzuban says:

   November 20, 2008 at 20:48

   S-a intamplat sa pun mana pe “Viata pe un peron” a lui Octavian Paler. Unde la un moment dat zice asa: “Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi. Mangai fata unei femei si nu simti masca asta de sticla. Se imbratiseaza doi amanti si nu simt unul la cealalt masca asta de sticla. Se saruta si nu simt. Mama isi creste copilul si nu simte cum o data cu cu obrazul se largeste si masca de sticla. Nu, aceste masti nu se vad. Dar opriti-va undeva, vroiam sa le strig, si tipati, cereti ajutor, amenintati. Imediat veti observa mastile de sticla. Figurile raman impasibile. Fiecare isi vede de viata sa, sub clopotul sau de sticla. Intr-o zi, in mijlocul pietei am facut aceasta experienta. [...] Nimeni nu s-a apropiat de mine sa ma intrebe ce vreau. Trecatorii au iutit pasii si in cateva clipe in jurul meu era gol…”
   Cred ca este posibil numai cand celalalt vrea. Si trebuie sa vrea cu adevarat, pentru ca uneori din cauza mastii de sticla nu reusim sa ne cunoastem nici noi pe noi…