Scrisori nescrise

Viata noastra-ascunde-adese
Intr-un colt de paradis
Scrisori ce nu ne-au fost trimese
De-o mana care nu ne-a scris

Nu stim pe foi ce-am vrea sa fie
Ce cant de dragoste nescris,
Dar mana care nu ne scrie
O leganam mereu in vis

Si frazele ce n-au sa vina
In asteptari mai scumpe ni-s
Iar umbra ce n-a dat lumina
In piept ni-i floare de cais

Si-asa cum stam in usi deschise
Pandim c-un dor nicicand ucis
Scrisori ce nu ne-au fost trimise
De-o mana care nu ne-a scris
Radu Gyr
O poezie pe care am gasit-o in revista Tango. Nah, mai citesc si poezie si reviste pentru femei. O sa revin cu ceva amanunte…

1. 

   carmen says:

   October 2, 2008 at 17:54

   Dragos,felicitari!Putini barbati mai citesc poezii in ziua de azi,sau nu recunosc ca citesc…
   …in suflet toti asteptam “scrisori ce nu ne-au fost trimise/De-o mana care nu ne-a scris”:)
2. 

   Passion says:

   October 3, 2008 at 11:10

   Si daca tot iti plac poeziile…
   Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
   Şi lasă-mă să plec!…
   Tu nu-nţelegi
   Că-n orchestrarea întregirii noastre
   Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
   Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
   Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
   De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
   Sau de piciorul patului s-o legi?…

   Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
   Şi nu-ţi mai cer nimic!…
   Tu n-ai ghicit
   Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
   Şi toată fericirea-mprovizată
   Cu care ne-avântăm tot mai departe
   N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
   Ca două manechine cu suflete de vată,
   Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?…

   Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
   C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
   În cinstea întregirii noastre din trecut,
   Din care-acum n-a mai rămas nimic
   Decât o falsă frescă-n mozaic,
   Pe care nişte gheare de bestie turbată
   Însângerează două imagini omeneşti!…
   Nu le cunoşti?…
   Încearcă -
   Şi-ai să ţi le-aminteşti!